- iobág
- s. m., pl. iobági
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
iobág
Look at other dictionaries:
iobag — IOBÁG, iobagi, s.m. Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani şi legat de pământ (fără drept de strămutare); şerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
rumấn — (iobag) s. m., pl. rumấni … Romanian orthography
iobăgi — IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IOBĂGÍ vb. (ist.) a şerbi. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime iobăgí vb … Dicționar Român
serv — SERV, Ă, servi, e, s.m. şi f. 1. (În evul mediu) Ţăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, şerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr (livresc). înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
şerb — ŞERB, şerbi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Ţăran legat de pământul moşierului, depinzând cu persoana şi cu bunurile sale de acesta; iobag. 2. (înv.) Sclav, rob. – lat. servus. Trimis de LauraGellner, 28.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞERB s. v. iobag … Dicționar Român
iobăgie — IOBĂGÍE s.f. Sistem de relaţii bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului şi pe dependenţa personală a ţăranului faţă de stăpânul feudal; starea iobagului; şerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
roman — ROMÁN1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei… … Dicționar Român
rumân — RUMẤN s.m. v. român1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUMÂN s. (ist.) iobag, şerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Ţăranul dependent se numea iobag , în Transilvania, rumân în Ţara Românească şi vecin , în Moldova.) Trimis… … Dicționar Român
vecin — VECÍN, Ă, vecini, e, adj., subst. I. 1. adj. Care este, se află, stă alături, în apropiere de cineva sau de ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care trăieşte, locuieşte, se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este… … Dicționar Român
dijmaş — DIJMÁŞ, dijmaşi, s.m. Ţăran iobag obligat să plătească dijmă. – Dijmă + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dijmáş s. m., pl. dijmáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIJMÁŞ dijmaşi m … Dicționar Român
